In sistemele de canalizare depunerile de grasimi de pe suprafata peretilor conductelor sufera in timp o serie de transformari chimice si biologice cum ar fi: hidroliza, saponificare, oxidare, descompunere biochimica.

Reactiile sunt catalizate de oxigenul dizolvat in apa si de prezenta micro-organismelor si au ca rezultat un miros neplacut si patrunzator din cauza formarii acizilor grasi. Acestia sunt corozivi si ataca conductele, scurtandu-le durata de viata.

Se folosesc si pentru a evita colmatarea conductelor datorita insolubilitatii grasimilor si uleiurilor organice care se depoziteaza pe suprafata peretilor conductelor. Sectiunea disponibila pentru curgere se reduce, debitul se reduce, in timp, chiar considerabil. Utilizarea separatoarelor de grasimi afecteaza in mod direct si functionabilitatea si eficienta sistemului de epurare. Epurarea apelor uzate se bazeaza pe procese aerobe intretinute prin barbotarea aerului si dizolvarea oxigenului in apa. In sistemele de epurare, prezenta grasimilor la suprafata apei si capacitatea acestora de a umecta suprafata namolului activ impiedica schimbul liber de oxigen si creste timpul de tratare. Mai mult, grasimile sunt greu digerabile de catre micoorgamisme si presupun mijloace speciale de indepartare.